Paradoxal, e destul de tarziu si sunt prins intre doua planuri : prezent si vitor; cel prezent e al job-ului, cel viitor e o hotarare de guvern ce face referire la pensii. Acum sunt reprezentant medical, pe viitor , ce voi fi ? Tot reprezentant medical … ? Voi ajunge pensionar din meseria aceasta ? O intrebare retorica, de altfel, pentru multi dintre cei ce urmeaza acesta traiectorie. Drumul e anevoios si plin de spini. Laptele si mierea sunt pe partea cealalta a drumului, in cazul in care te-ai apucat de un job doar de dragul de a castiga ceva in plus. Trebuie sa ai determinare, rabdare si perseverenta.
M-am apucat de rezidentiat in 2003, medicina de familie, ca doar nu era sa stau degeaba un an dupa ce am terminat facultatea. Altii au facut-o, eu n-aveam de gand. Era un job si un salariu. In stagiul de medicina interna o cucoana imi baga niste bani in buzunarul de la halat. Ii dau inapoi si ii spun sa fie atenta cand pune stampila la urmatoarele alegeri. Si nu tocmai pe un ton compliant. Se face liniste in salon. Restul au incremenit. “Asta o fi sarit de pe fix” si-au zis. Dar le-am vazut mirarea pe fata. Aveam salariul mai mic decat o asistenta. Renumeratie, dom’ Mitica, renumeratie, nu gluma. O caruta de bani, nici n-aveam ce face cu ei. Eram fericit ca imi puteam lua ceva haine, o pereche de pantofi si sa-mi platesc abonamentul la telefonul mobil. Cateodata un suc, o prajitura in oras, o bere ocazionala si trecatoare.
M-a scarbit sistemul medical romanesc. O greata pe care o am si acum. Nu stiu daca imi va trece. Sa primesti e una, dar sa ceri e alta, sa conditionezi actul medical e o mare potlogarie. Si sunt destui in situatia mentionata. Cand am terminat facultatea, am depus un juramant, acela de a ajuta omul bolnav, indiferent de conditii. Chiar si acum, satisfactia pe care o am cand pot da un sfat, o reteta simpla, dar cu parafa mea, imi confera o multumire, aceea ca n-am facut scoala aceea de sase ani degeaba, ca pot intinde o mana, in masura posibilitatilor mele, atunci cand e nevoie. Mama inca ma mai vede in halat alb, acela pe care tata l-a atarnat in cuier de cativa ani si pe care l-a lasat acolo. Dar stetoscopul si tensiometrul sunt in biroul meu, primite de la el. Ma mai roaga sa-i mai masor uneori tensiunea. Nu cred ca ma mai intorc in sistem, e prea mocirlos terenul si nu-i pentru mine. Poate pentru cei care se pot complace. Padure fara uscaturi nu exista, asa-i peste tot, important este sa nu arunci toate lemnele in aceeasi soba cand faci focul. Insa la noi, focul nu cred ca va fi aprins prea curand.
Chiar si in lumea farma e mizerie, cu toate ca se incearca o transparentizare, necesara de altfel, ca in toate domeniile. Din ianuarie sunt intr-una din companiile de renume mondial, unde etica este pe primul loc. Insa etica nu e prima in Romania, si nici prin alte parti. Petecul acela de hartie / plastic, inscriptionat si securizat, face o lege nescrisa, care nu se vede, dar se perpetueaza. “Da’ mie ce-mi iese daca ti-l prescriu ?” Inrebari de genul acesta ma incoltesc mai la tot pasul. Asa e jungla romaneasca. Dar continuam batalia, market share, vanzari, target, toate ne sunt cunoscute si le avem in viata de zi cu zi. Unde mai pui raportarile, prezentarile, simpozioanele si congresele unde trebui sa fii cu zambetul larg, chiar daca nu esti in cea mai buna forma ??? Le avem pe toate, zilnic, si nu se contorizeaza decat la sfarsit, atunci cand se trage linia. Nebunia cifrelor, milioanelor de pacienti, de oameni bolnavi , care asteapta si care se vor inapoi pe picioare, socializarea mai mult sau mai putin dorita cu diverse persoane din acest sistem , toate se insumeaza zilnic. Le ducem cu noi, fara a vrea, de cele mai multe ori.
Voi putea sa fac meseria aceasta cat timp de acum incolo ? Oare voi avea suficienta energie sa o duc pana la capat ? Pana la 60-65 de ani ? Si apoi ce sa fac? Voi mai fi bun de ceva , sau va trebui sa-mi fac rost de un set nou de balamale, care sa mai tina inca o repriza macar, fie ea si mai scurta decat cea anterioara ?
Deocamdata mergem inainte, timpul le va aseza pe toate !!!
